08 octombrie, 2010

toamnă.



Tristeţea a venit odată cu toamna. Soarele s`a ascuns după norii reci ce doreau să iasă. Frunzele melancolice fug de pe crengile ude de ploaia răzbunătoare. Copacii sunt îmbrăcaţi în lacrimi. Frigul îmi înconjoară sufletul trist, când altădat` îmi aducea cu el simfonii gălăgioase. Încotro, o iau? Am răscolit în mine răspunsul dar.. n`am găsit nimic. Până nici praful care`mi acoperea sufletul nu era. A avut grijă vântul să`l prigonească. Toamna a venit cu gândul să distrugă natura .. care.. ne făcea în fiecare zi să zâmbim.. numai că n`o vedeam noi, că eram plecaţi cu gândul la nefericire. Privesc cerul copleşit, simt că mă cheamă uneori, să las totul în urmă şi pân` la el să zbor. Am nevoie de o zi colorată, plină cu mult. mult. mult. da` mult soaree, lângă băncuţa din parc care e înconjurată de o armonie de culori şi flori colorate cu un parfum magnific. Dar ştiu că nu va fi curând.. o asemenea zi.

•®•

0 comentarii: