10 aprilie, 2011

Azi.

Azi simt nevoia să scriu. Au trecut multe zile de când n`am mai făcut asta și am dus lipsa foarte mult.
Zilele au trecut, minutele la fel.. cât și secundele. În ele  și`au făcut loc tot felul de momente frumoase, plăcute cât și mai puțin plăcute. Însă El m`a ținut de mână și nu mi`a dat drumul. Simt nevoia să mă deschid cât mai mult.. poate că a venit primăvara și cum fiecare floare înflorește primăvara și devine cât mai frumoasă așa simt și eu nevoia să mă destăinui în câteva rânduri. Mă simt cât mai aproape de cer. Ahh` dacă l`aș putea atinge măcar un minut. Cum am zis.. natura este cât mai frumoasă.. pe zi ce trece.. se schimbă.. așa și unii oameni se schimbă. Totuși simți un regret în suflet cu toate că nu ar trebuii să regretăm nimic. Fiecare lucru are un folos. Așa cum frigul s`a ascuns de soarele arzător ce a venit cu razele lui calde, așa tristețea s`a îndepărtat de pe chipul oamenilor. Tot privesc și văd fericire, culoare, bucurie, viață..
Îmi place ceea ce văd. Însă nici iubirea nu a dispărut din peisaj. Se ascunde acolo.. undeva dar tot a rămas. A rămas în noi. Noi cei care uneori ne simțim inutili, ajungem la concluzia că suntem creați doar ca să facem umbră pământului, dar nu e deloc așa. În viață, Dumnezeu îți dăruiește pe cineva care îți colorează viață pe zi ce trece.. cât mai mult.
Te ia de mână, te ține strââns și nu`ți mai dă drumul nicicînd`! Nu ai de ce să fii trist, ai pierde timpul făcând asta.. chiar dacă nu`ți dai seama ești înconjurat de persoane dragi ce te iubesc enorm. Așa că mai bine deschide ochii și nu`I mai închide!

•®• - .Rebecca Grigore.

4 comentarii:

fashiondoll spunea...

cute blog:)
followed u, hope u follow me back
xoxo

Vio spunea...

Sărbători fericite!

Amelian Pop spunea...

Paste Fericit!

.Rebecca spunea...

Vă mulțumeesc! :-)