Rătăcire.

Umblând prin lumea de dureri.

Printre plăcerile ascunse ale lumii.

Căutând dragostea dintîi.

A Tatălui iubirii.

Comoara vieţii, fiind plină de praf.

Mi`am alinat sufletul gol,

C`o sticlă de uitare.

Uitare.. ce duce tocmai la nepăsare.

Uitând de Tine,

Uitând de noi.

M`am înţepat..

În firul ascuţit al vieţii.

M`am îndepărtat de realitate,

Construindu`mi propia lume.

Într`o eră a visurilor.

Uitând de amintirile necruţătoare.

Tu m`ai luat de mână,

Şi m`ai ţinut strâns.

Nu mi`ai dat drumu`

La nici o abatere rătăcitoare.

Plictisită de toate plăcerile..
Nesatisfăcătoare.

Vin `naintea Ta,

Să`ţi mulţumesc

Pentru iubirea Ta, imensă.


`El însă mă aştepta de cealaltă parte a eşecului meu şi a viselor mele spulberate, ca să`mi dea propiile Sale vise.` ♥

•®•

Masca inimii.

În fiecare zi puneai scrisori în cutiuţa inimii.

Scrisori.. ce conţineau mii de zâmbete.

Iubiri.. ce nu se mai sfârşeau.

Însă.. într`o zi inima s`a sfărâmat.

Adunai numai bucăţele rămase de la ea.

Totul la început pare perfect.

Dar după ceva timp totul se schimbă.

Masca ţine puţin, cât timp îl faci pe celălalt s`o creadă.

Însă masca se sfărâmă aşa cum se sfărâmă şi inima.

Nimic nu ţine prea mult.

Nici masca, care se degradează,

Şi nici inima care se sfărâmă de atâta durere.

Şi aşa inima are o mască bine ascunsă.

 •®•

Vis.

şi îi adoarme în braţe...

visează cum oraşul e plin de lumină...
tramvaiul are mereu destinaţia fericire,
clădirile privesc spre cer zâmbind,
şoselele se transformă în căi spre iubire,
în parc copacii dansează iar florile zboară cu fluturii...
pieţele sunt locuri în care se vând zâmbete,
la teatru actorii împart speranţe...
circul îndeplineşte dorinţe prin magie
trotuarele conduc spre dorinţe împlinite,
semafoarele dirijează vise urâte spre ieşire...
stâlpii prind stele şi încântă copiii,
leduri colorate strivesc noaptea,
macaralele aduc un soare zâmbitor în zori,
iar dimineaţa aşterne roua de cristale,
dar când clopotul anuntă lin o nouă zi...
mă trezesc singură.

•®•

Căutând iubirea..

Am căutat iubirea în viaţa asta sumbră,
Ca pe un cer de cântec în lumea de dureri.
Am dat năvala`n lume spre tot ce ochiu`ncânta,
Am căutat iubirea dar n`am găsit`o nicăieri.

Am căutat iubirea în sute de plăceri,
Am vrut să sorb din cupa lumii, nectarul fericirii.
Şi`am spart în ţăndări cupa, căci n`am găsit nimic.
Am căutat zadarnic ceva de neatins.

Am căutat iubirea în vorbe dulci şi adânci,
Şi`am dat de măşti ascunse în urma pribegirii.
Am vrut să mă`mbăt c`o sticlă de iubire,
Şi`am dat de cioburi rătăcite şi bine ascuţite.

Am căutat iubirea în mii de colţuri ale lumii,
Şi`am dat d`un biet drumeţ purtânt povara grea.
Dar totuşi în privire avea un cer de taină,
Cum n`am văzut nicicând, în ochii nimănui.

- Dar unde duci, străine, povara ta ciudată?
- Spre apele uitării, ca s`o arunc pe veci..
- Dar tu.. pe cine cauţi, uşor nedumerită?
- Eu.. căutam iubirea.
- Iubirea?.. întrebând mirat străinul.
 ♥ Eu sunt!..

•®•