•mi`e dor de maareee♥
p
ână nici cerul nu mai are culoare.•nişte sunete armonioase mă trezesc.
parcă sunt într`o lume de care`mi amintesc.
•ating nisipul fierbinte
care`mi ia ultima strigare:Mare.
•mare învolburată.
de scoici preţioase înconjurată.
•apa limpede de mare.
împrospătează plaja lăsata`n uitare.
•uitare de mare.
în atmosfera bucurătoare.
•plutesc ca scoica pe mare.
prin valurile înspăimântătoare.
•fug pe nisipul marou.
până dau d`un bibelou.
•mirată mă arunc în mare.
în marea disperare.
•mă las purtată de val.
până mă va aduce la mal.
•®•
6 comentarii:
hmm fain;)) cat ti-a luat sa compui asta?:>
PFFF se pare ca marea te linisteste..e un sentiment general deoarece putem vb ca noi oamenii suntem intr-o mare proportie apa:-d de aceea ne atrage marea..uneoari si noi oamenii ne purtam ca si marea..agitati.. cateodata linistiti .dragutza poezie.ai potential sper sa-l folosesti wise ;)
:)poi..mi`a luat puţin, un sfert de oră cred.:D
visatoare...imi place visezi cu ochii deschisi...putin cam framantata...dar se aseamana mult cu dorintele oamenilor...nu se termina niciodata...suuper poezia...;;)
inca un pic si ma faci sa-mi placa marea. si cu asta am zis tot.
...si mie de mare si de vacanta . Frumos postat.
Trimiteți un comentariu