dragoste.

Când soarele gingaş se lasă,
Peste infinitul mării albastre.
Noi suntem ca două picături de ploaie ce cad peste uscat.
Doi magneţi ce se distanţează dar totuşi se atrag.
Numai o rază caldă de soare ne aduce înapoi.
Când o lacrimă de ploaie ne desparte.
Orgoliul nostru nu ne lasă,
Să lăsăm ca dragostea să fie simplă.
Ci o complicăm pe zi ce trece.
Dragostea e îndelung răbdătoare.
Dar şi noi trebuie să avem răbdare cu ea.
Pe cât de intensă e iubirea,
Pe atât de aproape e gelozia.
Şi atunci apare un fulger puternic,
Printre norii fumurii de prea mult război.
Doar nişte cuvinte simple ,
Ne despart pentru o vreme.
Dar când acele cuvinte simple prind culoare
Atunci apare şi un anumit contur.
Şi aşa o melodie simplă devine armonioasă.

•®•