23 decembrie, 2010

dragoste.

Când soarele gingaş se lasă,
Peste infinitul mării albastre.
Noi suntem ca două picături de ploaie ce cad peste uscat.
Doi magneţi ce se distanţează dar totuşi se atrag.
Numai o rază caldă de soare ne aduce înapoi.
Când o lacrimă de ploaie ne desparte.
Orgoliul nostru nu ne lasă,
Să lăsăm ca dragostea să fie simplă.
Ci o complicăm pe zi ce trece.
Dragostea e îndelung răbdătoare.
Dar şi noi trebuie să avem răbdare cu ea.
Pe cât de intensă e iubirea,
Pe atât de aproape e gelozia.
Şi atunci apare un fulger puternic,
Printre norii fumurii de prea mult război.
Doar nişte cuvinte simple ,
Ne despart pentru o vreme.
Dar când acele cuvinte simple prind culoare
Atunci apare şi un anumit contur.
Şi aşa o melodie simplă devine armonioasă.

•®•

7 comentarii:

ado spunea...

de unde stii?;;)

hann18al spunea...

Tu ai scris-o? :)

.Rebecca spunea...

@ Ado: ce să ştiu? :d
@ Hann18al: da.. eu am scris`o. :)

Amelian Pop spunea...

LIKE!

Alice spunea...

ar trebui sa le public intr-o carte

fineas spunea...

poeta mea preferata:-x ce faci?:* am fost plecat de craciun si nu prea am intrat in contact cu messengeru si blogu :-p

.Rebecca spunea...

@fineas. fac foartee binee. :x nici eu nu prea am mai intrat pe mess. :d ~acum astept sa ma duuc la muntee de revelion. :x