31 decembrie, 2010

Happy New Year!. ♥


Să ningă`ncet deasupra voastră cu fulgi de fericire,
să fie visul vostru  un zbor de împlinire,
povara vieţii să vă fie car cu sănătate,
 să vă fie sufletul scăldat în stropi de bunătate,
 să aveţi  oricând în drumul vostru  un soare zâmbitor,
să aveţi alături chipuri dragi şi`un înger păzitor.

Un an nou colorat şi fericit!.

•®•

23 decembrie, 2010

dragoste.

Când soarele gingaş se lasă,
Peste infinitul mării albastre.
Noi suntem ca două picături de ploaie ce cad peste uscat.
Doi magneţi ce se distanţează dar totuşi se atrag.
Numai o rază caldă de soare ne aduce înapoi.
Când o lacrimă de ploaie ne desparte.
Orgoliul nostru nu ne lasă,
Să lăsăm ca dragostea să fie simplă.
Ci o complicăm pe zi ce trece.
Dragostea e îndelung răbdătoare.
Dar şi noi trebuie să avem răbdare cu ea.
Pe cât de intensă e iubirea,
Pe atât de aproape e gelozia.
Şi atunci apare un fulger puternic,
Printre norii fumurii de prea mult război.
Doar nişte cuvinte simple ,
Ne despart pentru o vreme.
Dar când acele cuvinte simple prind culoare
Atunci apare şi un anumit contur.
Şi aşa o melodie simplă devine armonioasă.

•®•

14 decembrie, 2010

Iarnăăă. ♥



E  iarnă peste tot în jur.
Şi cerul e`ntr`un zâmbet.
Fulgii de nea ce cad jucăuşi,
Se aştern peste fiecare plânset.

Din cerul gri colorat
Cad mii de steluţe plăpânde..
Pribegind pe tărâmul de vise uitat
De esenţa iernii sosite.

M`apropii de fereastra ninsă
Să zăresc infinitul fulgilor de nea,
Ce`ncep să`mi cânte colinzi…
Mai vioi, mai firavi, mai plăpânzi.

 E iarnă iar..
La fel de bogată.
Cu omuleţi de zăpadă,
Mai mari şi mai mici.
Zidiţi de copii ştrengari,
Aşteptând cât mai multă zapadă.

Iarna începe să prindă culoare.
Copacii`s împodobiţi,
Iar sănile o iau la goană.
Şi iarăşi ninge cu flori de zapadă.
S`apropie cu paşi repezi Crăciunul,
Iar noi nu vom uita niciodat`
De această iarnă grozavă.

•®•

06 decembrie, 2010

Complicat de simplu.

După ploaie şi furtună, răsare o rază de soare..
Rază, în care găseşti o sfărâmă de speranţă.
Mi`amintesc de zilele cu soare,
Când ardeam de nerăbdare să primesc,
Îmbrăţişarea Ta, de neînlocuit!.
Te astept, Tu niciodată nu întârzii,
Pe cerul plin de soare,
Unde jocul norilor nu lipseşte niciodată.
Unde îmi găsesc liniştea după fiecare furtună grea,
Lângă Tine. În braţul Tău, mă simt mereu în largul meu!
Mi`e dor de casă, c`aici nu e locul meu.
Mă pierd în răutatea lumii,
Căutând acea rază de speranţă,
Ce`o găsesc la Tine, şi numai la Tine!
Cu trecerea timpului, mă acordez greu,
Pentru această melodie complicată,
Dar totuşi simplă.
Zâmbesc ca să las o urmă colorată,
În viaţa aceasta trecătoare.
Timpul trece şi noi cu el.
Am nevoie de un zâmbet,
De o îmbrăţişare caldă.
De o vorbă frumoasă,
 Spusă dintr`un suflet curat.
Cer.. numai lucruri simple.
Dar lumea e prea complicată ca să mi le ofere.
Aştept  s`ajung acasă, căci..
Eu nu sunt de pe pământ!.

•®•

01 decembrie, 2010

Decembrie.♥.

Trecând prin centru,
Am observat luminiţele strălucitoare,
Ce nu mă lăsau să văd dincolo de magazine.
E iarnă, trebuie să fie  zăpadăă.
Deocamdată, nu este, dar se simte mirosul iernii bogate.
Însă, se apropie Crăciunul.
Toată lumea se îngrămădeşte prin magazine.
Sunt orbiţi de cadouri.
Oare Crăciunul semnifică nişte simple cadouri?
Hmm.. mă tot rătăcesc printre gânduri.
Şi totuşi nu este acesta răspunsul.
Crăciunul semnifică Naşterea Domnului.
Nu milioane de cadouri, dulciuri cât cuprinde..
Sau Moş Crăciun, care nu există!.
De ce Moş Crăciun este mai cunoscut decât Pruncul?!
Pentru că noi ne gândim numai la cadouri,
Lucruri nesemnificative.
Înloc să ne bucurăm de dragostea Lui,
Şi s`o oferim  înapoi!.
Crăciun Fericit alături de El!.

•®•


20 noiembrie, 2010

gânduri.



Sunt doar o rază de soare
ce se rătăceşte pe uscat.
M`am strecurat într`o păturică de vise. 
si gândurile mi s`au scufundat în abise triste.
Prizonieră în umbra unei vorbe stinse
Şi reaprinse de lumina cântecelor demult uitate.

Mă rătăcesc pe tavanul de nori
în continuă mişcare, imaginară.
Numai praf..nici o urmă de dragoste.
Mai retrăiesc acele clipe când exista iubire..
parc, bancă, flori, privire,  zâmbet.
Acum văd numai..
ură, tristeţe, rătăcire, dezamăgire.
De abia mai scoţi  un zâmbet..
de la cel care trece pe lângă  tine,
în cazul în care te observă.
Toată lumea e stresată,
Toată lumea e ocupată,
Şi nimeni nu mai ştie să zâmbească.

[ .deci tu cititorule,
zâmbeşte de`ndată
ca să`ţi văd faţa luminată. ]



P.S. -uite ce păţeşti dacă nu zâmbeşti!.
-CLICK-


sursă videoclip: Ado :x


•®•

18 noiembrie, 2010

Caută`

Caută  să alinţi, să răsfeţi.
Caută să iubeşti, iubirea e gratuită.
Caută să îmbeţi cu cuvinte de dragoste
Fără a face economie de îmbrăţişări.


Caută să`ţi manifeşti dragostea prin:
Poezie, artă şi muzică.
Caută sa pluteşti
Prin adierea visului.


Caută fericirea
În lucruri mici..
Pentru că esenţele tari
Se ţin în sticle mici.


Caută să preţuieşti fiecare gest
ce ţi se oferă.
Fiecare zâmbet, fiecare mângâiere..
Pentru că nu se ştie niciodată ..
Dacă vei mai primi.


Caută..

•®•


17 noiembrie, 2010

Deşertăciune.



Parcă totul se risipeşte în jurul meu.
Numai există nici un strop de iubire..
Nici măcar un zâmbet chinuit..
La vreun colţ de stradă.

Mă simt în plus ..
În această lume conglomerată
De plăceri.
Fiecare vrea ceva
Dar de fapt niciunu`
Nu ştie ce vrea.

Din când în când..
O rază de soare mă mai gâdilă
Ca să ies din melancolia
Toamnei  uitată de lume.


Lumea e prea ocupată.
Nici pe stradă nu te mai vede.
Se împinge, se înghesuie, te calcă..
Se scufundă în visuri ..
Ce au rămas fără aripi.

•®•

13 noiembrie, 2010

dor de varăă!. ♥

În`a lumii abis.
Alunec într`un vis.
Mă scufund în mare.
Cu algele amare.

Marea ce mă spală,
Şi ce mă serează.
Îmi şopteşte p`un fir de aţă,
Dorul din fiecare dimineaţă.

Melancolia de toamnă,
Nu mă lasă.
E un vers ce`l aud.
În fiecare după`amiază.

Las` totu`n grija uitării.
S`ajung pe malul mării.
Să`I dăruiesc o melodie.
În splendoarea vântului ce`adie.

Plete`n vânt.
Nu`i un sincron.
Ci un ritm înnebunitor.
Dintr`o chitară rătăcită.
Pe`o plajă amăgită.

•®•

07 noiembrie, 2010

Rămas bun, Maestre! .



Noi "generaţia`n blugi" vă salutăm! .


Rămas bun,
Maestre Adrian Păunescu!


•®•


02 noiembrie, 2010

Iubeşte ca să fii iubit!.



trăim ca să iubim, iubim ca să fim iubiţi.
iubirea nu este decât..
două culori diferite, ce se amestecă.
ca o ciocolată, ce se topeşte într`un pahar cu lapte fierbinte.
iubirea este atunci când te uiţi în ochii cuiva
şi vezi tot ce ai nevoie.
dar nu mereu există iubire, de multe ori ne înşelăm.
iubim ceea ce nu ne aparţine.
mereu ne amăgim în vise..
ne construim o cutiuţă şi mereu.
intrăm în ea pentru a visa.
acolo ne ţinem ascunse visurile..
care sperăm că măcar un sfert din ele.
să devină o realitate colorată.
găsindu`ţi fericirea..
găseşti şi jumătatea de care aveai nevoie..
ca să te completeze.
totdeauna vei avea persoana care va lua parte la fericirea ta.
vei avea zâmbetul şi sprijinul lângă tine.
nu ezita şi n`o dezamăgi.
Iubeşte ca să fii iubit!.

•®•

28 octombrie, 2010

uitaţi de timp.


mă înec în vis.
nu mai pot respira de atâta iubire.
rupt din sufletul meu..
vreau doar zâmbetul lui lângă mine.
timpul trece..nu`l mai pot opri.
suntem închişi cu ziduri pân` la cer.
ne aruncăm amândoi în disperare.
îmbătaţi de dor..
nu mai ştim de noi.
cerul ne stropeşte cu lacrimi..
aceste suflete neajutorate
care ştiu mereu să se tot piardă
fiecare pe drumul lui.
nemaiştiind unul de celălalt.
tăcere răstignită.
inima mi`e acoperită cu regrete..
însă amintirile nu`mi părăsesc sufletul.
ce a fost nu va mai fi.
las totu`n uitare si mă arunc..
peste frunzele căzătoare.
ale serilor de toamnă.

•®•

24 octombrie, 2010

înconjurată de minuni.♥


Mă pierd printre stele.
Alerg din nor în nor.
Căutând luna ce nu mai apare.
Necuprinsă de farmec..
Îmi croiesc un drum spre căsuţa..
din paie de lângă malul mării.
nisipul e rece de urmele lui colorate.
acolo îl găsesc pe el.
ştiam că unde este el trebuie să fiu şi eu.
le mulţumesc stelelor pentru că ne`au împlinit visele.
Inimii îi place ceea ce vede
pentru că el înseamnă totul.
sângele fierbinte, e cuprins de iubire.
el mă ţine strâns de mană..privindu`mă în ochii..
strălucitori de luna care ne privea zâmbind.
oare e un vis?
sau o realitate dulce ca mierea?

•®•

20 octombrie, 2010

Suflet fără anotimp..




Printre picăturile de ploaie.
mă simt împlinită.

Inima`mi e acoperită de o frunză argintie.
ochii`mi sunt umezi de lacrimi.

Mă las cuprinsă de vântul..
ce mă aruncă într`un loc fermecat.

Privesc întunericul nemărginit
sunt atrasă de profunzimea naturii.

Îmi lipseşte zâmbetul lui lângă mine
într`un loc făcut pentru doi.

Ne agităm prin vârtejul unui anotimp
negăsind iubirea ce era odat`


•®•

17 octombrie, 2010

mi`e dor de..



~I dream a clean and natural affection.
A sky opened for the truth.
I close my eyes and I feel well.
with Your sun light in my being. ;x

[ pe vremea când era soare arzător afară,
de`ţi dădeau lacrimile, că nu te lasă să`l vezi. 8-> ]

•®•

10 octombrie, 2010

Visare.Uitare.Rătăcire.





Visare.
Melancolică, cad în visare.
Pentru o clipă.
Sunt fericită.

Uitare.
Amintirile`s uitate.
Totul e perfect.
Pentru un moment.

Rătăcire.
Mă înec în vis.
Mă agit din adins
Mă opresc.


[ Visul a luat sfârşit.
e noapte. mă cufund în iluzii. ]

•®•

♥Izvorul Nopţii.


~love poetry【♥】


" Frumoaso, ♥
ţi`s ochii`aşa de negri încât seara
când stau culcat cu capu`n poala ta
îmi pare
că ochii tăi, adânci, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste văi
şi peste munţi şi peste seşuri
acoperind pământul
c`o mare de`ntuneric.
Aşa`s de negri ochii tăi,
lumina mea ♥. "

- Lucian Blaga -


08 octombrie, 2010

toamnă.



Tristeţea a venit odată cu toamna. Soarele s`a ascuns după norii reci ce doreau să iasă. Frunzele melancolice fug de pe crengile ude de ploaia răzbunătoare. Copacii sunt îmbrăcaţi în lacrimi. Frigul îmi înconjoară sufletul trist, când altădat` îmi aducea cu el simfonii gălăgioase. Încotro, o iau? Am răscolit în mine răspunsul dar.. n`am găsit nimic. Până nici praful care`mi acoperea sufletul nu era. A avut grijă vântul să`l prigonească. Toamna a venit cu gândul să distrugă natura .. care.. ne făcea în fiecare zi să zâmbim.. numai că n`o vedeam noi, că eram plecaţi cu gândul la nefericire. Privesc cerul copleşit, simt că mă cheamă uneori, să las totul în urmă şi pân` la el să zbor. Am nevoie de o zi colorată, plină cu mult. mult. mult. da` mult soaree, lângă băncuţa din parc care e înconjurată de o armonie de culori şi flori colorate cu un parfum magnific. Dar ştiu că nu va fi curând.. o asemenea zi.

•®•

02 septembrie, 2010

Iubire printre picăturile de ploaie.♥.


Gingaş îmi zâmbeşti.
Iar eu mă întreb..
Cine eşti?
Misterios, îmi furi un sărut.
Dragostea oare a început?

Blând îmi vorbeşti.
Parcă mă luminezi.
Uitaţi sub ploaia căzătoare.
Oare vara mai are culoare?

Ne agităm prin valul ploii
Măcinaţi de picăturile răcoritoare
Ce se scurg pe chipul nostru.
Mirosul de toamnă a venit.
Iar frunzele plutitoare
Îşi schimb culoarea arzătoare.


•®•

Regretul.




Lacrima se scurge pe obraz.
Îmi simt sufletul gol.
Care se tot luptă cu el însuş.
Răscolesc ceva în mine dar..
Nimic nu mai găsesc.
Tot ce a mai rămas e praful
Ce n`a mai fost şters de demult.
Parcă ceva tresaltă`n mine.
Vrea doar libertate.
Răscolesc.. e doar un regret.
Ce nu pot să`l şterg.
Va fi mereu acolo.
Şi înca o lacrimă se scurge.
Parcă e o ploaie de lacrimi.
Ce năvăleşte pe obrazul meu.
Şi nu se potoleşte.
Parcă e o luptă între două cuvinte.
Unul e zâmbet.
Altul e regret.
Cuvinte total diferite.
Ce nu se găsesc în aceeaşi categorie.
Ca două note ce nu se găsesc în aceeaşi gamă.
Trăiesc cu gândul că într`o zi regretul
Se va spulbera, iar praful se va împrăştia
Pe alt suflet gol.

•®

Quiero.




Quiero volver el tiempo atrás.
Quiero cambiar algo.
Quiero un pedazo de tranquilidad
En un mundo agitado.
Quiero me olvido de todo
Y se van.
Me quedo dormido.
Y me despierto a tu lado.
Quiero un cálido abrazo.
Y una palabra dulce.
Quiero estas cerca de mí.
Te necesito.

•®

26 august, 2010

~Iubesc un vis.♥



În miezul nopţii`
Încerc să adorm şi nu am somn.
Îmi iau caietul de sub pernă`
Şi încep a`l murdări cu versuri.
Însă cerneala este consumată.
Neliniştită, privesc peisajul de afară.
Totul e în întuneric. mă întristez.
Luna nu este pe cer. mă întorc.
Dar o lumină aţintită spre mine'
Mă orbeşte. privesc..
Era luna.♥
O bucurie tresaltă`n mine.
Un joc de zâmbete colorate
Sunt la pervazul ferestrei mele.
Îi împărtaşesc gândurile nerăbdătoare.
Apoi, cu sufletul împăcat mă aşez..
În patul răcoros care mă aştepta.
Miraculoasă, îsi trimite razele calde în camera mea.
Şoptindu`i "Noapte bună!"..
Pun capul pe perna pufoasă.
Visând coloratul vis.♥

•®

Misterul lunii.♥.


Ca`n fiecare seară.
Lumina arzătoare a lunii
Pătrunde în camera mea răcoroasă.
Nu`mi pot lua ochii de la ea.
Un parfum colorat şi nişte scări inalte..
Treaptă cu treaptă..m`aş urca pân` la ea.
S`o simt mai aproape. să`mpărtăşesc`
Mii de lucruri.

Prietenul ideal.
Niciodată nu te minte.
Şi totdeauna te ascultă.
Vitamina care în fiecare seară
Nu`ţi lipseşte.

Odată cu adierea vântului.
Îţi alină toată durerea.
Şi îţi dă liniştea de care ai nevoie.
Te cucereşte cu farmecul ei
Şi pătrunde în sufletul tău
Ca un pui care aleargă la mama lui.
Prin aerul proaspăt de toamnă..
Ploaia limpede curge ca un izvor de dragoste.

De aceea trebuie să deschizi fereastra zâmbind.
Şi să laşi dragostea să intre în camera ta.
Jocul de zâmbete să fie pe chipul tău.
Iar sunetul armonios al greierilor să`ţi amintească..
De această noapte misterioasă.


•®

Prieten?! Doar un fals amic.



Pe zi ce trecea`
Parcă o prietenie se lega.
Îmbrăţişări, vorbe dulci`
Nu lipseau.
La un moment dat, devenise`
O poveste ce nu se mai termina.
Deoarece falsitatea domina.
Masca cu timpul s`a degradat.
Iar faţa prietenului s`a arătat.
Doar un fals amic.
~un timp lăsat în uitare~




•®

27 iulie, 2010

.♥.un vis colorat.♥.


Afară apune soarele timid.
Lumina Ta prin geam răsare.
Somnoroasă, mă trezesc zâmbind
Cerului albastru infinit.


Lângă pat Tu stai
Şi mă priveşti zâmbind.
Eu aşteptând îmbrăţişarea Ta
De neînlocuit.


Dragostea Ta radiind
Peste Universul rătăcit.
Văd totul luminând.
Ceru`I prea fericit.
Iar soarele`I foarte îndulcit.

Totul pentru o clipă.
Fiind foarte pripită.
Parcă totul se transformă
Într`o mică vitamină.

Vitamina perfectă.
Cu gust de fericire.
Orbită de iubire
Trăiesc o zi..
Parcă n`ar mai fi.

O zi colorată.
Plină de râset.
Natura`I învigorată.
Iar Tu într`un zâmbet.

[ protagonista unui vis.. ♥
prea frumos.♥. ca să fie adevărat. ]


•®

You`re Everything. ♥




Norii plutesc în uitare..
Ca soarele trist de zilele amare.
Lumea`I nespus de distrugătoare
Ca visele înfricoşătoare.


Se spulberă gândul.
Şi orice speranţă.
Parcă nimic nu mai are siguranţă.
Dumnezeu e singurul.
Ajutor nespus.


La El găseşti iertare.
La El găseşti salvare.
Cu El noi vom învinge.
Si vom ajunge sus
În eterna veşnicie
Împreună cu Isus.


•®


21 iulie, 2010

Răstignit.

Isuse drag, te`am răstignit.
O clipă nu m`am gândit.
Păcatele tu să le iei la Tin`
Să mori pentru min`


Bunătatea Ta eternă, Tată
Neconditionată …
Să se atingă de min`
Să`mi ia povara sus la Tin`


Pe`o cruce să se jertfească.
Cuie`n mâini să primească.
Pentru mine o păcătoasă.
Ca azi să fiu salvată.
Să urmez calea cea dreaptă.


•®



sufleet gol.



sufleet gol.
nebuun de dor.
în zbor căzuut.
orbită de iubiiree.
credeam că am totul şi am pierduut!

20 iulie, 2010

♥ armonie de culori.





Privesc fereastra iluminată
De o imagine fermecată.
O inimă aromată
De nuanţe proaspăt învigorată.

Nuanţe vii.
Nuanţe sterşe.
Nuanţe diversificate.

Rosu aromat.
Negru înspăimântat.
Roz extravagant.
Alb purificat.
Gri catifelat.

O gamă bogată
De culori nuanţate.
Bine preparate.

•®

09 iulie, 2010

•mi`e dor de maareee♥




•mi`e dor de maareee♥
p
ână nici cerul nu mai are culoare.

•nişte sunete armonioase mă trezesc.
parcă sunt într`o lume de care`mi amintesc.


•ating nisipul fierbinte
care`mi ia ultima strigare:Mare.

•mare învolburată.
de scoici preţioase înconjurată.

•apa limpede de mare.
împrospătează plaja lăsata`n uitare.


•uitare de mare.
în atmosfera bucurătoare.


•plutesc ca scoica pe mare.
prin valurile înspăimântătoare.


•fug pe nisipul marou.
până dau d`un bibelou.

•mirată mă arunc în mare.
în marea disperare.

•mă las purtată de val.
până mă va aduce la mal.


•®

08 iulie, 2010

♥TurcoaazZz.




O lume de basm Turcoaz
E ca o flacără de pe un aragaz.
Se încinge ca într`un răgaz
Şi intră`n extaz.


Fericirea în exces
E ca o adâncire în mare.
Cum viaţa`I o animare
Îi lipseşte puţină culoare.
Turcoazul în splendoare.


Dragostea intră`n joc
Nu se lasă mai prejos.
Precum un ghemotoc
Se rostogoleşte în jos.
Unde întâlneşte albastrul purificat
Un turcoaz înfrumuseţat.


Zâmbetul jucăuş
Nici el nu se lasă mai lătăuş.
Turcoazul de pe buzele moi
Este foarte şiroi.
Şi aşa un zâmbet romantic
Devine dinamic.


•®•

Gânduri aprofundate în miez de noapte.



E miezul nopţii. Nu mă regăsesc în mine. Gândurile fug şi se întorc ca valurile pătrunzătoare. Nici ele nu ştiu de ele. Mă refugiez în colţul întunecat si pustiu al camerei. Totul mi se pare nesemnificativ. Nu mai suport. Nu mă recunosc. Mi`am creat propia mea lume..Imaginară. Întunericul mi`e amic. El îmi cunoaşte gândurile ameţitoare. Însă nici un pui de somn nu le mai trezesc la realitate. Mă înec în vise. Respir aer amestecat cu praf amăgitor. Trăiesc într`o lume lipsită de dişcernământ. Sunt protagonista unei poveşti dramatice. Sfârşitul îl aştept cu nerăbdare. Adâncimea mă atrage cu un magnet. Mă adaptez într`o lume plină de minciuni. Unde nu găsesc nici un strop de iubire. M`am săturat de lumea aceasta iresponsabilă. Care nu este capabilă sa`şi respecte nici propiile ei reguli. Copii nevinovaţi ajung într`un orfelinat. Părinţi divorţaţi..fiind nepăsători de sorta copiilor lor. Familii distruse complet. N`are ce să mă mire! Doar trăim în nepăsare. Măşti achiziţionate de oameni nefericiţi..care vorbesc despre fericire. O lume atrasă de falsitate. Ploaia dă năvală peste uscat.Măcar de`ar şterge inimile..Negre şi umplute de răutate.. îmbibate`n falsitate. Puţine cuvinte frumoase.. mai auzim în prezent. Prostia a dominat si a stăpânit..sufletele manipulatoare ale oamenilor..uşor lăsati purtaţi de vânt. Până nimic nu mai e natural. Natura şi ea e distrusă de demoni. Păcatul consecutiv zilnic ne macină. Nu ne dăm seama că la orice există iertare?! Probabil uităm..uităm de noi. Suntem dependenţi. Continuăm să repetăm greşelile făcute în trecutul. Vrem să ne creem imagini.. Dar de fapt , nu ne dăm seama cât de neinteresanţi suntem. Vrem să fim cât mai cunoscuţi,chic si cool. Dar nu ne ajută la nimic si nici nu reuşim. Însă Dumnezeu vede,iartă..si ne aşteaptă sa trăim o viaţa curată. Are îndelungă răbdare. Noi trecem cu vederea. Parcă nimic nu s`a întâmplat. Totul credem că e frumos si roz. Dar nu`i adevărat. Niciodată n`a fost si nici n`o să fie. Viaţa e grea..trebuie să ai puterea să te înfrunţi cu ea. Obstacole?!..găsim la tot pasul. Numai să le învingem e o problemă. Să trecem peste ele, ar fi o soluţie.

Concluzia e una.. şi bună!

Lumea este înecată în minciuni si falsitate.

Viaţa e nedreaptă, o poveste cu un final neaşteptat.

Iar prietenii sunt trecători.

Ca ce să suferim atât fără rost?!

Merită să ne luptăm cu morile de vânt?

[ e noapte târzie. a fost doar o aluzie ]


•®•