Iarnăăă. ♥

E  iarnă peste tot în jur.

Şi cerul e`ntr`un zâmbet.

Fulgii de nea ce cad jucăuşi,

Se aştern peste fiecare plânset.

Din cerul gri colorat

Cad mii de steluţe plăpânde..

Pribegind pe tărâmul de vise uitat

De esenţa iernii sosite.

M`apropii de fereastra ninsă

Să zăresc infinitul fulgilor de nea,

Ce`ncep să`mi cânte colinzi…

Mai vioi, mai firavi, mai plăpânzi.

 E iarnă iar..

La fel de bogată.

Cu omuleţi de zăpadă,

Mai mari şi mai mici.

Zidiţi de copii ştrengari,

Aşteptând cât mai multă zapadă.

Iarna începe să prindă culoare.

Copacii`s împodobiţi,

Iar sănile o iau la goană.

Şi iarăşi ninge cu flori de zapadă.

S`apropie cu paşi repezi Crăciunul,

Iar noi nu vom uita niciodat`

De această iarnă grozavă.

•®•

Complicat de simplu.

După ploaie şi furtună, răsare o rază de soare..
Rază, în care găseşti o sfărâmă de speranţă.
Mi`amintesc de zilele cu soare,
Când ardeam de nerăbdare să primesc,
Îmbrăţişarea Ta, de neînlocuit!.
Te astept, Tu niciodată nu întârzii,
Pe cerul plin de soare,
Unde jocul norilor nu lipseşte niciodată.
Unde îmi găsesc liniştea după fiecare furtună grea,
Lângă Tine. În braţul Tău, mă simt mereu în largul meu!
Mi`e dor de casă, c`aici nu e locul meu.
Mă pierd în răutatea lumii,
Căutând acea rază de speranţă,
Ce`o găsesc la Tine, şi numai la Tine!
Cu trecerea timpului, mă acordez greu,
Pentru această melodie complicată,
Dar totuşi simplă.
Zâmbesc ca să las o urmă colorată,
În viaţa aceasta trecătoare.
Timpul trece şi noi cu el.
Am nevoie de un zâmbet,
De o îmbrăţişare caldă.
De o vorbă frumoasă,
 Spusă dintr`un suflet curat.
Cer.. numai lucruri simple.
Dar lumea e prea complicată ca să mi le ofere.
Aştept  s`ajung acasă, căci..
Eu nu sunt de pe pământ!.

•®•

Decembrie.♥.

Trecând prin centru,

Am observat luminiţele strălucitoare,

Ce nu mă lăsau să văd dincolo de magazine.

E iarnă, trebuie să fie  zăpadăă.

Deocamdată, nu este, dar se simte mirosul iernii bogate.

Însă, se apropie Crăciunul.

Toată lumea se îngrămădeşte prin magazine.

Sunt orbiţi de cadouri.

Oare Crăciunul semnifică nişte simple cadouri?

Hmm.. mă tot rătăcesc printre gânduri.

Şi totuşi nu este acesta răspunsul.

Crăciunul semnifică Naşterea Domnului.

Nu milioane de cadouri, dulciuri cât cuprinde..

Sau Moş Crăciun, care nu există!.

De ce Moş Crăciun este mai cunoscut decât Pruncul?!

Pentru că noi ne gândim numai la cadouri,

Lucruri nesemnificative.

Înloc să ne bucurăm de dragostea Lui,

Şi s`o oferim  înapoi!.

Crăciun Fericit alături de El!.

•®•

gânduri.

Sunt doar o rază de soare

ce se rătăceşte pe uscat.

M`am strecurat într`o păturică de vise. 

si gândurile mi s`au scufundat în abise triste.

Prizonieră în umbra unei vorbe stinse

Şi reaprinse de lumina cântecelor demult uitate.

Mă rătăcesc pe tavanul de nori

în continuă mişcare, imaginară.

Numai praf..nici o urmă de dragoste.

Mai retrăiesc acele clipe când exista iubire..

parc, bancă, flori, privire,  zâmbet.

Acum văd numai..

ură, tristeţe, rătăcire, dezamăgire.

De abia mai scoţi  un zâmbet..

de la cel care trece pe lângă  tine,

în cazul în care te observă.

Toată lumea e stresată,

Toată lumea e ocupată,

Şi nimeni nu mai ştie să zâmbească.

[ .deci tu cititorule,

zâmbeşte de`ndată

ca să`ţi văd faţa luminată. ]



P.S. -uite ce păţeşti dacă nu zâmbeşti!.
-CLICK-


sursă videoclip: Ado :x


•®•

Caută`

Caută  să alinţi, să răsfeţi.

Caută să iubeşti, iubirea e gratuită.

Caută să îmbeţi cu cuvinte de dragoste

Fără a face economie de îmbrăţişări.

Caută să`ţi manifeşti dragostea prin:

Poezie, artă şi muzică.

Caută sa pluteşti

Prin adierea visului.

Caută fericirea

În lucruri mici..

Pentru că esenţele tari

Se ţin în sticle mici.

Caută să preţuieşti fiecare gest
ce ţi se oferă.

Fiecare zâmbet, fiecare mângâiere..

Pentru că nu se ştie niciodată ..

Dacă vei mai primi.

Caută..

•®•

Deşertăciune.

Parcă totul se risipeşte în jurul meu.

Numai există nici un strop de iubire..

Nici măcar un zâmbet chinuit..

La vreun colţ de stradă.

Mă simt în plus ..

În această lume conglomerată

De plăceri.

Fiecare vrea ceva

Dar de fapt niciunu`

Nu ştie ce vrea.

Din când în când..

O rază de soare mă mai gâdilă

Ca să ies din melancolia

Toamnei  uitată de lume.

Lumea e prea ocupată.

Nici pe stradă nu te mai vede.

Se împinge, se înghesuie, te calcă..

Se scufundă în visuri ..

Ce au rămas fără aripi.

•®•

dor de varăă!. ♥

În`a lumii abis.

Alunec într`un vis.

Mă scufund în mare.

Cu algele amare.

Marea ce mă spală,

Şi ce mă serează.

Îmi şopteşte p`un fir de aţă,

Dorul din fiecare dimineaţă.

Melancolia de toamnă,

Nu mă lasă.

E un vers ce`l aud.

În fiecare după`amiază.

Las` totu`n grija uitării.

S`ajung pe malul mării.

Să`I dăruiesc o melodie.

În splendoarea vântului ce`adie.

Plete`n vânt.

Nu`i un sincron.

Ci un ritm înnebunitor.

Dintr`o chitară rătăcită.

Pe`o plajă amăgită.

•®•

Rămas bun, Maestre! .

Noi "generaţia`n blugi" vă salutăm! .

Rămas bun,

Maestre Adrian Păunescu!

•®•

Iubeşte ca să fii iubit!.

trăim ca să iubim, iubim ca să fim iubiţi.

iubirea nu este decât..

două culori diferite, ce se amestecă.

ca o ciocolată, ce se topeşte într`un pahar cu lapte fierbinte.

iubirea este atunci când te uiţi în ochii cuiva

şi vezi tot ce ai nevoie.

dar nu mereu există iubire, de multe ori ne înşelăm.

iubim ceea ce nu ne aparţine.

mereu ne amăgim în vise..

ne construim o cutiuţă şi mereu.

intrăm în ea pentru a visa.

acolo ne ţinem ascunse visurile..

care sperăm că măcar un sfert din ele.

să devină o realitate colorată.

găsindu`ţi fericirea..

găseşti şi jumătatea de care aveai nevoie..

ca să te completeze.

totdeauna vei avea persoana care va lua parte la fericirea ta.

vei avea zâmbetul şi sprijinul lângă tine.

nu ezita şi n`o dezamăgi.

Iubeşte ca să fii iubit!. ♥

•®•

uitaţi de timp.

mă înec în vis.

nu mai pot respira de atâta iubire.

rupt din sufletul meu..

vreau doar zâmbetul lui lângă mine.

timpul trece..nu`l mai pot opri.

suntem închişi cu ziduri pân` la cer.

ne aruncăm amândoi în disperare.

îmbătaţi de dor..

nu mai ştim de noi.

cerul ne stropeşte cu lacrimi..

aceste suflete neajutorate

care ştiu mereu să se tot piardă

fiecare pe drumul lui.

nemaiştiind unul de celălalt.

tăcere răstignită.

inima mi`e acoperită cu regrete..

însă amintirile nu`mi părăsesc sufletul.

ce a fost nu va mai fi.

las totu`n uitare si mă arunc..

peste frunzele căzătoare.

ale serilor de toamnă.

•®•

înconjurată de minuni.♥

Mă pierd printre stele.

Alerg din nor în nor.

Căutând luna ce nu mai apare.

Necuprinsă de farmec..

Îmi croiesc un drum spre căsuţa..

din paie de lângă malul mării.

nisipul e rece de urmele lui colorate.

acolo îl găsesc pe el.

ştiam că unde este el trebuie să fiu şi eu.

le mulţumesc stelelor pentru că ne`au împlinit visele.

Inimii îi place ceea ce vede

pentru că el înseamnă totul.

sângele fierbinte, e cuprins de iubire.

el mă ţine strâns de mană..privindu`mă în ochii..

strălucitori de luna care ne privea zâmbind.

oare e un vis?

sau o realitate dulce ca mierea?

•®•

Suflet fără anotimp..

Printre picăturile de ploaie.

mă simt împlinită.

Inima`mi e acoperită de o frunză argintie.

ochii`mi sunt umezi de lacrimi.

Mă las cuprinsă de vântul..

ce mă aruncă într`un loc fermecat.

Privesc întunericul nemărginit

sunt atrasă de profunzimea naturii.

Îmi lipseşte zâmbetul lui lângă mine

într`un loc făcut pentru doi.

Ne agităm prin vârtejul unui anotimp

negăsind iubirea ce era odat`

•®•

mi`e dor de..

~I dream a clean and natural affection.

A sky opened for the truth.

I close my eyes and I feel well.

with Your sun light in my being. ;x

[ pe vremea când era soare arzător afară,

de`ţi dădeau lacrimile, că nu te lasă să`l vezi. 8-> ]

•®•

Visare.Uitare.Rătăcire.

Visare.

Melancolică, cad în visare.

Pentru o clipă.

Sunt fericită.

Uitare.

Amintirile`s uitate.

Totul e perfect.

Pentru un moment.

Rătăcire.

Mă înec în vis.

Mă agit din adins

Mă opresc.

[ Visul a luat sfârşit.

e noapte. mă cufund în iluzii. ]

•®•

♥Izvorul Nopţii.

~love poetry【♥】

" Frumoaso, ♥

ţi`s ochii`aşa de negri încât seara

când stau culcat cu capu`n poala ta

îmi pare

că ochii tăi, adânci, sunt izvorul

din care tainic curge noaptea peste văi

şi peste munţi şi peste seşuri

acoperind pământul

c`o mare de`ntuneric.

Aşa`s de negri ochii tăi,

lumina mea ♥. "

- Lucian Blaga -