gânduri.

Sunt doar o rază de soare

ce se rătăceşte pe uscat.

M`am strecurat într`o păturică de vise. 

si gândurile mi s`au scufundat în abise triste.

Prizonieră în umbra unei vorbe stinse

Şi reaprinse de lumina cântecelor demult uitate.

Mă rătăcesc pe tavanul de nori

în continuă mişcare, imaginară.

Numai praf..nici o urmă de dragoste.

Mai retrăiesc acele clipe când exista iubire..

parc, bancă, flori, privire,  zâmbet.

Acum văd numai..

ură, tristeţe, rătăcire, dezamăgire.

De abia mai scoţi  un zâmbet..

de la cel care trece pe lângă  tine,

în cazul în care te observă.

Toată lumea e stresată,

Toată lumea e ocupată,

Şi nimeni nu mai ştie să zâmbească.

[ .deci tu cititorule,

zâmbeşte de`ndată

ca să`ţi văd faţa luminată. ]



P.S. -uite ce păţeşti dacă nu zâmbeşti!.
-CLICK-


sursă videoclip: Ado :x


•®•

Caută`

Caută  să alinţi, să răsfeţi.

Caută să iubeşti, iubirea e gratuită.

Caută să îmbeţi cu cuvinte de dragoste

Fără a face economie de îmbrăţişări.

Caută să`ţi manifeşti dragostea prin:

Poezie, artă şi muzică.

Caută sa pluteşti

Prin adierea visului.

Caută fericirea

În lucruri mici..

Pentru că esenţele tari

Se ţin în sticle mici.

Caută să preţuieşti fiecare gest
ce ţi se oferă.

Fiecare zâmbet, fiecare mângâiere..

Pentru că nu se ştie niciodată ..

Dacă vei mai primi.

Caută..

•®•

Deşertăciune.

Parcă totul se risipeşte în jurul meu.

Numai există nici un strop de iubire..

Nici măcar un zâmbet chinuit..

La vreun colţ de stradă.

Mă simt în plus ..

În această lume conglomerată

De plăceri.

Fiecare vrea ceva

Dar de fapt niciunu`

Nu ştie ce vrea.

Din când în când..

O rază de soare mă mai gâdilă

Ca să ies din melancolia

Toamnei  uitată de lume.

Lumea e prea ocupată.

Nici pe stradă nu te mai vede.

Se împinge, se înghesuie, te calcă..

Se scufundă în visuri ..

Ce au rămas fără aripi.

•®•

dor de varăă!. ♥

În`a lumii abis.

Alunec într`un vis.

Mă scufund în mare.

Cu algele amare.

Marea ce mă spală,

Şi ce mă serează.

Îmi şopteşte p`un fir de aţă,

Dorul din fiecare dimineaţă.

Melancolia de toamnă,

Nu mă lasă.

E un vers ce`l aud.

În fiecare după`amiază.

Las` totu`n grija uitării.

S`ajung pe malul mării.

Să`I dăruiesc o melodie.

În splendoarea vântului ce`adie.

Plete`n vânt.

Nu`i un sincron.

Ci un ritm înnebunitor.

Dintr`o chitară rătăcită.

Pe`o plajă amăgită.

•®•

Rămas bun, Maestre! .

Noi "generaţia`n blugi" vă salutăm! .

Rămas bun,

Maestre Adrian Păunescu!

•®•

Iubeşte ca să fii iubit!.

trăim ca să iubim, iubim ca să fim iubiţi.

iubirea nu este decât..

două culori diferite, ce se amestecă.

ca o ciocolată, ce se topeşte într`un pahar cu lapte fierbinte.

iubirea este atunci când te uiţi în ochii cuiva

şi vezi tot ce ai nevoie.

dar nu mereu există iubire, de multe ori ne înşelăm.

iubim ceea ce nu ne aparţine.

mereu ne amăgim în vise..

ne construim o cutiuţă şi mereu.

intrăm în ea pentru a visa.

acolo ne ţinem ascunse visurile..

care sperăm că măcar un sfert din ele.

să devină o realitate colorată.

găsindu`ţi fericirea..

găseşti şi jumătatea de care aveai nevoie..

ca să te completeze.

totdeauna vei avea persoana care va lua parte la fericirea ta.

vei avea zâmbetul şi sprijinul lângă tine.

nu ezita şi n`o dezamăgi.

Iubeşte ca să fii iubit!. ♥

•®•

uitaţi de timp.

mă înec în vis.

nu mai pot respira de atâta iubire.

rupt din sufletul meu..

vreau doar zâmbetul lui lângă mine.

timpul trece..nu`l mai pot opri.

suntem închişi cu ziduri pân` la cer.

ne aruncăm amândoi în disperare.

îmbătaţi de dor..

nu mai ştim de noi.

cerul ne stropeşte cu lacrimi..

aceste suflete neajutorate

care ştiu mereu să se tot piardă

fiecare pe drumul lui.

nemaiştiind unul de celălalt.

tăcere răstignită.

inima mi`e acoperită cu regrete..

însă amintirile nu`mi părăsesc sufletul.

ce a fost nu va mai fi.

las totu`n uitare si mă arunc..

peste frunzele căzătoare.

ale serilor de toamnă.

•®•

înconjurată de minuni.♥

Mă pierd printre stele.

Alerg din nor în nor.

Căutând luna ce nu mai apare.

Necuprinsă de farmec..

Îmi croiesc un drum spre căsuţa..

din paie de lângă malul mării.

nisipul e rece de urmele lui colorate.

acolo îl găsesc pe el.

ştiam că unde este el trebuie să fiu şi eu.

le mulţumesc stelelor pentru că ne`au împlinit visele.

Inimii îi place ceea ce vede

pentru că el înseamnă totul.

sângele fierbinte, e cuprins de iubire.

el mă ţine strâns de mană..privindu`mă în ochii..

strălucitori de luna care ne privea zâmbind.

oare e un vis?

sau o realitate dulce ca mierea?

•®•

Suflet fără anotimp..

Printre picăturile de ploaie.

mă simt împlinită.

Inima`mi e acoperită de o frunză argintie.

ochii`mi sunt umezi de lacrimi.

Mă las cuprinsă de vântul..

ce mă aruncă într`un loc fermecat.

Privesc întunericul nemărginit

sunt atrasă de profunzimea naturii.

Îmi lipseşte zâmbetul lui lângă mine

într`un loc făcut pentru doi.

Ne agităm prin vârtejul unui anotimp

negăsind iubirea ce era odat`

•®•

mi`e dor de..

~I dream a clean and natural affection.

A sky opened for the truth.

I close my eyes and I feel well.

with Your sun light in my being. ;x

[ pe vremea când era soare arzător afară,

de`ţi dădeau lacrimile, că nu te lasă să`l vezi. 8-> ]

•®•

Visare.Uitare.Rătăcire.

Visare.

Melancolică, cad în visare.

Pentru o clipă.

Sunt fericită.

Uitare.

Amintirile`s uitate.

Totul e perfect.

Pentru un moment.

Rătăcire.

Mă înec în vis.

Mă agit din adins

Mă opresc.

[ Visul a luat sfârşit.

e noapte. mă cufund în iluzii. ]

•®•

♥Izvorul Nopţii.

~love poetry【♥】

" Frumoaso, ♥

ţi`s ochii`aşa de negri încât seara

când stau culcat cu capu`n poala ta

îmi pare

că ochii tăi, adânci, sunt izvorul

din care tainic curge noaptea peste văi

şi peste munţi şi peste seşuri

acoperind pământul

c`o mare de`ntuneric.

Aşa`s de negri ochii tăi,

lumina mea ♥. "

- Lucian Blaga -

toamnă.

Tristeţea a venit odată cu toamna. Soarele s`a ascuns după norii reci ce doreau să iasă. Frunzele melancolice fug de pe crengile ude de ploaia răzbunătoare. Copacii sunt îmbrăcaţi în lacrimi. Frigul îmi înconjoară sufletul trist, când altădat` îmi aducea cu el simfonii gălăgioase. Încotro, o iau? Am răscolit în mine răspunsul dar.. n`am găsit nimic. Până nici praful care`mi acoperea sufletul nu era. A avut grijă vântul să`l prigonească. Toamna a venit cu gândul să distrugă natura .. care.. ne făcea în fiecare zi să zâmbim.. numai că n`o vedeam noi, că eram plecaţi cu gândul la nefericire. Privesc cerul copleşit, simt că mă cheamă uneori, să las totul în urmă şi pân` la el să zbor. Am nevoie de o zi colorată, plină cu mult. mult. mult. da` mult soaree, lângă băncuţa din parc care e înconjurată de o armonie de culori şi flori colorate cu un parfum magnific. Dar ştiu că nu va fi curând.. o asemenea zi.

•®•

Iubire printre picăturile de ploaie.♥.

Gingaş îmi zâmbeşti.

Iar eu mă întreb..

Cine eşti?

Misterios, îmi furi un sărut.

Dragostea oare a început?

Blând îmi vorbeşti.

Parcă mă luminezi.

Uitaţi sub ploaia căzătoare.

Oare vara mai are culoare?

Ne agităm prin valul ploii

Măcinaţi de picăturile răcoritoare

Ce se scurg pe chipul nostru.

Mirosul de toamnă a venit.

Iar frunzele plutitoare

Îşi schimb culoarea arzătoare.

•®•

Regretul.

Lacrima se scurge pe obraz.

Îmi simt sufletul gol.

Care se tot luptă cu el însuş.

Răscolesc ceva în mine dar..

Nimic nu mai găsesc.

Tot ce a mai rămas e praful

Ce n`a mai fost şters de demult.

Parcă ceva tresaltă`n mine.

Vrea doar libertate.

Răscolesc.. e doar un regret.

Ce nu pot să`l şterg.

Va fi mereu acolo.

Şi înca o lacrimă se scurge.

Parcă e o ploaie de lacrimi.

Ce năvăleşte pe obrazul meu.

Şi nu se potoleşte.

Parcă e o luptă între două cuvinte.

Unul e zâmbet.

Altul e regret.

Cuvinte total diferite.

Ce nu se găsesc în aceeaşi categorie.

Ca două note ce nu se găsesc în aceeaşi gamă.

Trăiesc cu gândul că într`o zi regretul

Se va spulbera, iar praful se va împrăştia

Pe alt suflet gol.

•®•