După ploaie şi furtună, răsare o rază de soare..
Rază, în care găseşti o sfărâmă de speranţă.
Mi`amintesc de zilele cu soare,
Când ardeam de nerăbdare să primesc,
Îmbrăţişarea Ta, de neînlocuit!.
Te astept, Tu niciodată nu întârzii,
Pe cerul plin de soare,
Unde jocul norilor nu lipseşte niciodată.
Unde îmi găsesc liniştea după fiecare furtună grea,
Lângă Tine. În braţul Tău, mă simt mereu în largul meu!
Mi`e dor de casă, c`aici nu e locul meu.
Mă pierd în răutatea lumii,
Căutând acea rază de speranţă,
Ce`o găsesc la Tine, şi numai la Tine!
Cu trecerea timpului, mă acordez greu,
Pentru această melodie complicată,
Dar totuşi simplă.
Zâmbesc ca să las o urmă colorată,
În viaţa aceasta trecătoare.
Timpul trece şi noi cu el.
Am nevoie de un zâmbet,
De o îmbrăţişare caldă.
De o vorbă frumoasă,
Spusă dintr`un suflet curat.
Cer.. numai lucruri simple.
Dar lumea e prea complicată ca să mi le ofere.
Aştept s`ajung acasă, căci..
Eu nu sunt de pe pământ!.
•®•
