11 februarie, 2011

Oare să fie prietenie?.

La necaz rămâi singur/ă si părăsit/ă. Simţi inima cum se sfâşie în bucăţele, bucată cu bucată. Zâmbeşti pe stradă si habar n`ai de ce. Oricum era un zâmbet trist şi fals, ce ascundea multe gânduri. Uşor, uşor.. totul pare pustiu, doar umbra ta mai e lângă tine. Şi atunci te intrebi: oare există prietenie?
În acest caz,este o întrebare fără răspuns.. până şi în ziua de azi mă frământă această întrebare. Dar nu`i găsesc răspunsul. Poate`l voi afla vreodată. Totuşi sper .. pentru că speranţa moare ultima. Timpul învechind.. realizez că trăiesc singură într`o lume de necunoscuţi.

•®•

1 comentarii:

Anonim spunea...

cred ca in primul rand tu si eu ..fiecare in dreptul ei trebuie sa ofere........oferind fara nici o pretentie vei primi mai mult decat poti spera.Teo!