17 martie, 2011

Asomnie.

Toate`s pe dos.
Din nou.. arânjez de la cap la coadă.
Ah. Nu`i pot porunci inimii niciodată.
Gândurile se împrăştie prn asomnia de primăvară.

Este atâta amărăciune..
Ar trebui să fim fericiţi.
Soarele ne zâmbeşte zilnic cu razele lui calde.
Cerul e pur şi simplu` minunaat.

Dragostea se tot învârte pe lângă noi,
Dar noi suntem prea ocupaţi ca s`o cuprindem.
Stropii de durere curg pe sufletul nostru până il umple.
Atunci se declanşează această explozie mirifică.

Eu am să`mi iau cutia cu vise.
Şi`am să plec departee.
Voi fi într`un zâmbet mereu.
Iar cerul va fi adăpostul meu.

•®•

1 comentarii:

Anonim spunea...

Frumos...sa nu renunti niciodata la cutia ta de vise :)