Rătăcire.

Umblând prin lumea de dureri.

Printre plăcerile ascunse ale lumii.

Căutând dragostea dintîi.

A Tatălui iubirii.

Comoara vieţii, fiind plină de praf.

Mi`am alinat sufletul gol,

C`o sticlă de uitare.

Uitare.. ce duce tocmai la nepăsare.

Uitând de Tine,

Uitând de noi.

M`am înţepat..

În firul ascuţit al vieţii.

M`am îndepărtat de realitate,

Construindu`mi propia lume.

Într`o eră a visurilor.

Uitând de amintirile necruţătoare.

Tu m`ai luat de mână,

Şi m`ai ţinut strâns.

Nu mi`ai dat drumu`

La nici o abatere rătăcitoare.

Plictisită de toate plăcerile..
Nesatisfăcătoare.

Vin `naintea Ta,

Să`ţi mulţumesc

Pentru iubirea Ta, imensă.


`El însă mă aştepta de cealaltă parte a eşecului meu şi a viselor mele spulberate, ca să`mi dea propiile Sale vise.` ♥

•®•

Masca inimii.

În fiecare zi puneai scrisori în cutiuţa inimii.

Scrisori.. ce conţineau mii de zâmbete.

Iubiri.. ce nu se mai sfârşeau.

Însă.. într`o zi inima s`a sfărâmat.

Adunai numai bucăţele rămase de la ea.

Totul la început pare perfect.

Dar după ceva timp totul se schimbă.

Masca ţine puţin, cât timp îl faci pe celălalt s`o creadă.

Însă masca se sfărâmă aşa cum se sfărâmă şi inima.

Nimic nu ţine prea mult.

Nici masca, care se degradează,

Şi nici inima care se sfărâmă de atâta durere.

Şi aşa inima are o mască bine ascunsă.

 •®•

Vis.

şi îi adoarme în braţe...

visează cum oraşul e plin de lumină...
tramvaiul are mereu destinaţia fericire,
clădirile privesc spre cer zâmbind,
şoselele se transformă în căi spre iubire,
în parc copacii dansează iar florile zboară cu fluturii...
pieţele sunt locuri în care se vând zâmbete,
la teatru actorii împart speranţe...
circul îndeplineşte dorinţe prin magie
trotuarele conduc spre dorinţe împlinite,
semafoarele dirijează vise urâte spre ieşire...
stâlpii prind stele şi încântă copiii,
leduri colorate strivesc noaptea,
macaralele aduc un soare zâmbitor în zori,
iar dimineaţa aşterne roua de cristale,
dar când clopotul anuntă lin o nouă zi...
mă trezesc singură.

•®•

Căutând iubirea..

Am căutat iubirea în viaţa asta sumbră,
Ca pe un cer de cântec în lumea de dureri.
Am dat năvala`n lume spre tot ce ochiu`ncânta,
Am căutat iubirea dar n`am găsit`o nicăieri.

Am căutat iubirea în sute de plăceri,
Am vrut să sorb din cupa lumii, nectarul fericirii.
Şi`am spart în ţăndări cupa, căci n`am găsit nimic.
Am căutat zadarnic ceva de neatins.

Am căutat iubirea în vorbe dulci şi adânci,
Şi`am dat de măşti ascunse în urma pribegirii.
Am vrut să mă`mbăt c`o sticlă de iubire,
Şi`am dat de cioburi rătăcite şi bine ascuţite.

Am căutat iubirea în mii de colţuri ale lumii,
Şi`am dat d`un biet drumeţ purtânt povara grea.
Dar totuşi în privire avea un cer de taină,
Cum n`am văzut nicicând, în ochii nimănui.

- Dar unde duci, străine, povara ta ciudată?
- Spre apele uitării, ca s`o arunc pe veci..
- Dar tu.. pe cine cauţi, uşor nedumerită?
- Eu.. căutam iubirea.
- Iubirea?.. întrebând mirat străinul.
 ♥ Eu sunt!..

•®•

Happy New Year!. ♥

Să ningă`ncet deasupra voastră cu fulgi de fericire,

să fie visul vostru  un zbor de împlinire,

povara vieţii să vă fie car cu sănătate,

 să vă fie sufletul scăldat în stropi de bunătate,

 să aveţi  oricând în drumul vostru  un soare zâmbitor,

să aveţi alături chipuri dragi şi`un înger păzitor.

Un an nou colorat şi fericit!.

•®•

dragoste.

Când soarele gingaş se lasă,
Peste infinitul mării albastre.
Noi suntem ca două picături de ploaie ce cad peste uscat.
Doi magneţi ce se distanţează dar totuşi se atrag.
Numai o rază caldă de soare ne aduce înapoi.
Când o lacrimă de ploaie ne desparte.
Orgoliul nostru nu ne lasă,
Să lăsăm ca dragostea să fie simplă.
Ci o complicăm pe zi ce trece.
Dragostea e îndelung răbdătoare.
Dar şi noi trebuie să avem răbdare cu ea.
Pe cât de intensă e iubirea,
Pe atât de aproape e gelozia.
Şi atunci apare un fulger puternic,
Printre norii fumurii de prea mult război.
Doar nişte cuvinte simple ,
Ne despart pentru o vreme.
Dar când acele cuvinte simple prind culoare
Atunci apare şi un anumit contur.
Şi aşa o melodie simplă devine armonioasă.

•®•

Iarnăăă. ♥

E  iarnă peste tot în jur.

Şi cerul e`ntr`un zâmbet.

Fulgii de nea ce cad jucăuşi,

Se aştern peste fiecare plânset.

Din cerul gri colorat

Cad mii de steluţe plăpânde..

Pribegind pe tărâmul de vise uitat

De esenţa iernii sosite.

M`apropii de fereastra ninsă

Să zăresc infinitul fulgilor de nea,

Ce`ncep să`mi cânte colinzi…

Mai vioi, mai firavi, mai plăpânzi.

 E iarnă iar..

La fel de bogată.

Cu omuleţi de zăpadă,

Mai mari şi mai mici.

Zidiţi de copii ştrengari,

Aşteptând cât mai multă zapadă.

Iarna începe să prindă culoare.

Copacii`s împodobiţi,

Iar sănile o iau la goană.

Şi iarăşi ninge cu flori de zapadă.

S`apropie cu paşi repezi Crăciunul,

Iar noi nu vom uita niciodat`

De această iarnă grozavă.

•®•

Complicat de simplu.

După ploaie şi furtună, răsare o rază de soare..
Rază, în care găseşti o sfărâmă de speranţă.
Mi`amintesc de zilele cu soare,
Când ardeam de nerăbdare să primesc,
Îmbrăţişarea Ta, de neînlocuit!.
Te astept, Tu niciodată nu întârzii,
Pe cerul plin de soare,
Unde jocul norilor nu lipseşte niciodată.
Unde îmi găsesc liniştea după fiecare furtună grea,
Lângă Tine. În braţul Tău, mă simt mereu în largul meu!
Mi`e dor de casă, c`aici nu e locul meu.
Mă pierd în răutatea lumii,
Căutând acea rază de speranţă,
Ce`o găsesc la Tine, şi numai la Tine!
Cu trecerea timpului, mă acordez greu,
Pentru această melodie complicată,
Dar totuşi simplă.
Zâmbesc ca să las o urmă colorată,
În viaţa aceasta trecătoare.
Timpul trece şi noi cu el.
Am nevoie de un zâmbet,
De o îmbrăţişare caldă.
De o vorbă frumoasă,
 Spusă dintr`un suflet curat.
Cer.. numai lucruri simple.
Dar lumea e prea complicată ca să mi le ofere.
Aştept  s`ajung acasă, căci..
Eu nu sunt de pe pământ!.

•®•

Decembrie.♥.

Trecând prin centru,

Am observat luminiţele strălucitoare,

Ce nu mă lăsau să văd dincolo de magazine.

E iarnă, trebuie să fie  zăpadăă.

Deocamdată, nu este, dar se simte mirosul iernii bogate.

Însă, se apropie Crăciunul.

Toată lumea se îngrămădeşte prin magazine.

Sunt orbiţi de cadouri.

Oare Crăciunul semnifică nişte simple cadouri?

Hmm.. mă tot rătăcesc printre gânduri.

Şi totuşi nu este acesta răspunsul.

Crăciunul semnifică Naşterea Domnului.

Nu milioane de cadouri, dulciuri cât cuprinde..

Sau Moş Crăciun, care nu există!.

De ce Moş Crăciun este mai cunoscut decât Pruncul?!

Pentru că noi ne gândim numai la cadouri,

Lucruri nesemnificative.

Înloc să ne bucurăm de dragostea Lui,

Şi s`o oferim  înapoi!.

Crăciun Fericit alături de El!.

•®•

gânduri.

Sunt doar o rază de soare

ce se rătăceşte pe uscat.

M`am strecurat într`o păturică de vise. 

si gândurile mi s`au scufundat în abise triste.

Prizonieră în umbra unei vorbe stinse

Şi reaprinse de lumina cântecelor demult uitate.

Mă rătăcesc pe tavanul de nori

în continuă mişcare, imaginară.

Numai praf..nici o urmă de dragoste.

Mai retrăiesc acele clipe când exista iubire..

parc, bancă, flori, privire,  zâmbet.

Acum văd numai..

ură, tristeţe, rătăcire, dezamăgire.

De abia mai scoţi  un zâmbet..

de la cel care trece pe lângă  tine,

în cazul în care te observă.

Toată lumea e stresată,

Toată lumea e ocupată,

Şi nimeni nu mai ştie să zâmbească.

[ .deci tu cititorule,

zâmbeşte de`ndată

ca să`ţi văd faţa luminată. ]



P.S. -uite ce păţeşti dacă nu zâmbeşti!.
-CLICK-


sursă videoclip: Ado :x


•®•

Caută`

Caută  să alinţi, să răsfeţi.

Caută să iubeşti, iubirea e gratuită.

Caută să îmbeţi cu cuvinte de dragoste

Fără a face economie de îmbrăţişări.

Caută să`ţi manifeşti dragostea prin:

Poezie, artă şi muzică.

Caută sa pluteşti

Prin adierea visului.

Caută fericirea

În lucruri mici..

Pentru că esenţele tari

Se ţin în sticle mici.

Caută să preţuieşti fiecare gest
ce ţi se oferă.

Fiecare zâmbet, fiecare mângâiere..

Pentru că nu se ştie niciodată ..

Dacă vei mai primi.

Caută..

•®•

Deşertăciune.

Parcă totul se risipeşte în jurul meu.

Numai există nici un strop de iubire..

Nici măcar un zâmbet chinuit..

La vreun colţ de stradă.

Mă simt în plus ..

În această lume conglomerată

De plăceri.

Fiecare vrea ceva

Dar de fapt niciunu`

Nu ştie ce vrea.

Din când în când..

O rază de soare mă mai gâdilă

Ca să ies din melancolia

Toamnei  uitată de lume.

Lumea e prea ocupată.

Nici pe stradă nu te mai vede.

Se împinge, se înghesuie, te calcă..

Se scufundă în visuri ..

Ce au rămas fără aripi.

•®•

dor de varăă!. ♥

În`a lumii abis.

Alunec într`un vis.

Mă scufund în mare.

Cu algele amare.

Marea ce mă spală,

Şi ce mă serează.

Îmi şopteşte p`un fir de aţă,

Dorul din fiecare dimineaţă.

Melancolia de toamnă,

Nu mă lasă.

E un vers ce`l aud.

În fiecare după`amiază.

Las` totu`n grija uitării.

S`ajung pe malul mării.

Să`I dăruiesc o melodie.

În splendoarea vântului ce`adie.

Plete`n vânt.

Nu`i un sincron.

Ci un ritm înnebunitor.

Dintr`o chitară rătăcită.

Pe`o plajă amăgită.

•®•

Rămas bun, Maestre! .

Noi "generaţia`n blugi" vă salutăm! .

Rămas bun,

Maestre Adrian Păunescu!

•®•

Iubeşte ca să fii iubit!.

trăim ca să iubim, iubim ca să fim iubiţi.

iubirea nu este decât..

două culori diferite, ce se amestecă.

ca o ciocolată, ce se topeşte într`un pahar cu lapte fierbinte.

iubirea este atunci când te uiţi în ochii cuiva

şi vezi tot ce ai nevoie.

dar nu mereu există iubire, de multe ori ne înşelăm.

iubim ceea ce nu ne aparţine.

mereu ne amăgim în vise..

ne construim o cutiuţă şi mereu.

intrăm în ea pentru a visa.

acolo ne ţinem ascunse visurile..

care sperăm că măcar un sfert din ele.

să devină o realitate colorată.

găsindu`ţi fericirea..

găseşti şi jumătatea de care aveai nevoie..

ca să te completeze.

totdeauna vei avea persoana care va lua parte la fericirea ta.

vei avea zâmbetul şi sprijinul lângă tine.

nu ezita şi n`o dezamăgi.

Iubeşte ca să fii iubit!. ♥

•®•