Primăvară.

Ai apărut ca un fulger.

Soarele Tău mi`a trimis razele lui înduioşătoare.

În fiecare zi minunăţiile tale m`au făcut să zâmbeesc.

Florile ce au început să`nflorească,

Mă uimesc cu frumuseţea lor nedefinită.

Norii jucăuşi dansează pe cerul senin.

Dragostea Ta mă topeşte de fericire.

În fiecare zi e o nouă şansă speciala.

În care mă destăinui ca un fluture,

Cu aripa rănită, dar totusi încercând să zboare.

 •®•

O mamă,

Tu, m-ai ţinut de mână,

Când făceam primii paşi.

Aievea, mă îndrumai,

Şi mă încurajai.

Tu, îmi ştergeai lacrimile înduioşătoare,

Şi-mi alinai durerea arzătoare.

Mă protejai la orice pas care-l făceam.

De aceea, primul meu cuvânt a fost: “Mama”.

Tu, eşti ca un soare pentru mine.

Cu razele tale calde şi blânde,

Îmi învăluieşti sufletul gol,

Care rătăceşte printre praful zburdalnic.

Tu, eşti oglinda sufletului meu.

Eu eram o sământă firavă de floare,

Care nu ştia încotro s-o ia şi ce să facă.

Acum, sunt un ghiocel voinic datorită ţie, mamă.

•®•

.

Iubeşte.. iubeşte cu o inimă sinceră, curată şi devotată.

Speră.. speră că speranţa moare ultima.

Învaţă.. învaţă că niciodată nu vei ajunge să şti totul.

Uimeşte.. uimeşte că surprizele nu se uit niciodată.

Iartă.. iartă căci şi cineva te`a iertat pe tine.

Plânge.. plânge că aşa se descarcă sufletul de durere.

Îmbrăţişează.. îmbrăţişează pentru că cineva are nevoie de tine.

Aşteaptă.. aşteaptă fiindca dragostea adevărată aşteaptă.

Trăieşte.. trăieşte făcând toate aceste lucruri,

Şi vei trăi fericit/ă!.

•®•

Vreau!.

Vreau să fiu lângă Tine!.

Să`ţi simt atingerea Ta caldă şi blândă,

Care`mi încălzeşte sufletul cu bunătate.

                                         

Vreau ceaşca Ta de iubire!.

Să mi`o oferi în fiecare zi,

Pentru a te iubi cu o iubire veşnică.

Vreau liniştea cu care Îmi învăluieşti sufletul!.

Ştergând în fiecare zi  praful de pe el,

Şi înlocuind golul din el cu linişte.

Vreau îmbrăţişarea Ta de neînlocuit!.

Să mi`o dai în fiecare dimineaţă,

Luminîndu`mi ziua cu mult soare.

Vreau sărutul Tău din fiecare seară!.

Să fie dulce şi să mă vegheze,

Toată noaptea până dimineaţa.

Vreau răbdarea pe care Tu o ai!.

În fiecare zi cu mine,

Pentru toate aceste lucruri.

•®•

Oare să fie prietenie?.

La necaz rămâi singur/ă si părăsit/ă. Simţi inima cum se sfâşie în bucăţele, bucată cu bucată. Zâmbeşti pe stradă si habar n`ai de ce. Oricum era un zâmbet trist şi fals, ce ascundea multe gânduri. Uşor, uşor.. totul pare pustiu, doar umbra ta mai e lângă tine. Şi atunci te intrebi: oare există prietenie?

În acest caz,este o întrebare fără răspuns.. până şi în ziua de azi mă frământă această întrebare. Dar nu`i găsesc răspunsul. Poate`l voi afla vreodată. Totuşi sper .. pentru că speranţa moare ultima. Timpul învechind.. realizez că trăiesc singură într`o lume de necunoscuţi.

•®•

Cu Tine..

.. visul meu are aripi să zboare.
.. toate lucrurile sunt posibile.

.. fiecare zi prinde culoare.
.. e mai luminos fiecare răsărit de soare.

.. viaţa mea are un rost.

.. stelele sunt mai strălucitoare.

.. totul are un scop.

.. iubirea e`n floare.

.. fiecare suflet gol va fi umplut de pace.

.. fiecare inimă zdrobită va fi cusută.

.. muzica e mai armonioasă.

.. fericirea e păstrată în inimă.

.. simt că zbor mai sus de cer.

.. îmbrăţişarea e mai caldă.

.. zâmbetul e mai luminos.

.. mă simt iubită.

.. mă simt protejată.

.. mă simt împlinită.

Cu Tine.. doar Tine.♥

•®•

Rătăcire.

Umblând prin lumea de dureri.

Printre plăcerile ascunse ale lumii.

Căutând dragostea dintîi.

A Tatălui iubirii.

Comoara vieţii, fiind plină de praf.

Mi`am alinat sufletul gol,

C`o sticlă de uitare.

Uitare.. ce duce tocmai la nepăsare.

Uitând de Tine,

Uitând de noi.

M`am înţepat..

În firul ascuţit al vieţii.

M`am îndepărtat de realitate,

Construindu`mi propia lume.

Într`o eră a visurilor.

Uitând de amintirile necruţătoare.

Tu m`ai luat de mână,

Şi m`ai ţinut strâns.

Nu mi`ai dat drumu`

La nici o abatere rătăcitoare.

Plictisită de toate plăcerile..
Nesatisfăcătoare.

Vin `naintea Ta,

Să`ţi mulţumesc

Pentru iubirea Ta, imensă.


`El însă mă aştepta de cealaltă parte a eşecului meu şi a viselor mele spulberate, ca să`mi dea propiile Sale vise.` ♥

•®•

Masca inimii.

În fiecare zi puneai scrisori în cutiuţa inimii.

Scrisori.. ce conţineau mii de zâmbete.

Iubiri.. ce nu se mai sfârşeau.

Însă.. într`o zi inima s`a sfărâmat.

Adunai numai bucăţele rămase de la ea.

Totul la început pare perfect.

Dar după ceva timp totul se schimbă.

Masca ţine puţin, cât timp îl faci pe celălalt s`o creadă.

Însă masca se sfărâmă aşa cum se sfărâmă şi inima.

Nimic nu ţine prea mult.

Nici masca, care se degradează,

Şi nici inima care se sfărâmă de atâta durere.

Şi aşa inima are o mască bine ascunsă.

 •®•

Vis.

şi îi adoarme în braţe...

visează cum oraşul e plin de lumină...
tramvaiul are mereu destinaţia fericire,
clădirile privesc spre cer zâmbind,
şoselele se transformă în căi spre iubire,
în parc copacii dansează iar florile zboară cu fluturii...
pieţele sunt locuri în care se vând zâmbete,
la teatru actorii împart speranţe...
circul îndeplineşte dorinţe prin magie
trotuarele conduc spre dorinţe împlinite,
semafoarele dirijează vise urâte spre ieşire...
stâlpii prind stele şi încântă copiii,
leduri colorate strivesc noaptea,
macaralele aduc un soare zâmbitor în zori,
iar dimineaţa aşterne roua de cristale,
dar când clopotul anuntă lin o nouă zi...
mă trezesc singură.

•®•

Căutând iubirea..

Am căutat iubirea în viaţa asta sumbră,
Ca pe un cer de cântec în lumea de dureri.
Am dat năvala`n lume spre tot ce ochiu`ncânta,
Am căutat iubirea dar n`am găsit`o nicăieri.

Am căutat iubirea în sute de plăceri,
Am vrut să sorb din cupa lumii, nectarul fericirii.
Şi`am spart în ţăndări cupa, căci n`am găsit nimic.
Am căutat zadarnic ceva de neatins.

Am căutat iubirea în vorbe dulci şi adânci,
Şi`am dat de măşti ascunse în urma pribegirii.
Am vrut să mă`mbăt c`o sticlă de iubire,
Şi`am dat de cioburi rătăcite şi bine ascuţite.

Am căutat iubirea în mii de colţuri ale lumii,
Şi`am dat d`un biet drumeţ purtânt povara grea.
Dar totuşi în privire avea un cer de taină,
Cum n`am văzut nicicând, în ochii nimănui.

- Dar unde duci, străine, povara ta ciudată?
- Spre apele uitării, ca s`o arunc pe veci..
- Dar tu.. pe cine cauţi, uşor nedumerită?
- Eu.. căutam iubirea.
- Iubirea?.. întrebând mirat străinul.
 ♥ Eu sunt!..

•®•

Happy New Year!. ♥

Să ningă`ncet deasupra voastră cu fulgi de fericire,

să fie visul vostru  un zbor de împlinire,

povara vieţii să vă fie car cu sănătate,

 să vă fie sufletul scăldat în stropi de bunătate,

 să aveţi  oricând în drumul vostru  un soare zâmbitor,

să aveţi alături chipuri dragi şi`un înger păzitor.

Un an nou colorat şi fericit!.

•®•

dragoste.

Când soarele gingaş se lasă,
Peste infinitul mării albastre.
Noi suntem ca două picături de ploaie ce cad peste uscat.
Doi magneţi ce se distanţează dar totuşi se atrag.
Numai o rază caldă de soare ne aduce înapoi.
Când o lacrimă de ploaie ne desparte.
Orgoliul nostru nu ne lasă,
Să lăsăm ca dragostea să fie simplă.
Ci o complicăm pe zi ce trece.
Dragostea e îndelung răbdătoare.
Dar şi noi trebuie să avem răbdare cu ea.
Pe cât de intensă e iubirea,
Pe atât de aproape e gelozia.
Şi atunci apare un fulger puternic,
Printre norii fumurii de prea mult război.
Doar nişte cuvinte simple ,
Ne despart pentru o vreme.
Dar când acele cuvinte simple prind culoare
Atunci apare şi un anumit contur.
Şi aşa o melodie simplă devine armonioasă.

•®•

Iarnăăă. ♥

E  iarnă peste tot în jur.

Şi cerul e`ntr`un zâmbet.

Fulgii de nea ce cad jucăuşi,

Se aştern peste fiecare plânset.

Din cerul gri colorat

Cad mii de steluţe plăpânde..

Pribegind pe tărâmul de vise uitat

De esenţa iernii sosite.

M`apropii de fereastra ninsă

Să zăresc infinitul fulgilor de nea,

Ce`ncep să`mi cânte colinzi…

Mai vioi, mai firavi, mai plăpânzi.

 E iarnă iar..

La fel de bogată.

Cu omuleţi de zăpadă,

Mai mari şi mai mici.

Zidiţi de copii ştrengari,

Aşteptând cât mai multă zapadă.

Iarna începe să prindă culoare.

Copacii`s împodobiţi,

Iar sănile o iau la goană.

Şi iarăşi ninge cu flori de zapadă.

S`apropie cu paşi repezi Crăciunul,

Iar noi nu vom uita niciodat`

De această iarnă grozavă.

•®•

Complicat de simplu.

După ploaie şi furtună, răsare o rază de soare..
Rază, în care găseşti o sfărâmă de speranţă.
Mi`amintesc de zilele cu soare,
Când ardeam de nerăbdare să primesc,
Îmbrăţişarea Ta, de neînlocuit!.
Te astept, Tu niciodată nu întârzii,
Pe cerul plin de soare,
Unde jocul norilor nu lipseşte niciodată.
Unde îmi găsesc liniştea după fiecare furtună grea,
Lângă Tine. În braţul Tău, mă simt mereu în largul meu!
Mi`e dor de casă, c`aici nu e locul meu.
Mă pierd în răutatea lumii,
Căutând acea rază de speranţă,
Ce`o găsesc la Tine, şi numai la Tine!
Cu trecerea timpului, mă acordez greu,
Pentru această melodie complicată,
Dar totuşi simplă.
Zâmbesc ca să las o urmă colorată,
În viaţa aceasta trecătoare.
Timpul trece şi noi cu el.
Am nevoie de un zâmbet,
De o îmbrăţişare caldă.
De o vorbă frumoasă,
 Spusă dintr`un suflet curat.
Cer.. numai lucruri simple.
Dar lumea e prea complicată ca să mi le ofere.
Aştept  s`ajung acasă, căci..
Eu nu sunt de pe pământ!.

•®•

Decembrie.♥.

Trecând prin centru,

Am observat luminiţele strălucitoare,

Ce nu mă lăsau să văd dincolo de magazine.

E iarnă, trebuie să fie  zăpadăă.

Deocamdată, nu este, dar se simte mirosul iernii bogate.

Însă, se apropie Crăciunul.

Toată lumea se îngrămădeşte prin magazine.

Sunt orbiţi de cadouri.

Oare Crăciunul semnifică nişte simple cadouri?

Hmm.. mă tot rătăcesc printre gânduri.

Şi totuşi nu este acesta răspunsul.

Crăciunul semnifică Naşterea Domnului.

Nu milioane de cadouri, dulciuri cât cuprinde..

Sau Moş Crăciun, care nu există!.

De ce Moş Crăciun este mai cunoscut decât Pruncul?!

Pentru că noi ne gândim numai la cadouri,

Lucruri nesemnificative.

Înloc să ne bucurăm de dragostea Lui,

Şi s`o oferim  înapoi!.

Crăciun Fericit alături de El!.

•®•